Achiziționarea Lukoil de către români

Rafinăria Petrotel Ploiești și rețeaua de benzinării Lukoil din România sunt scoase la vânzare pe fondul sancțiunilor americane. Am lansat o petiție publică solicitând Guvernului o intervenție strategică urgentă pentru ca aceste active critice să revină în proprietatea românească, fie prin achiziție de către companii din energie (Hidroelectrica sau Romgaz), fie prin listare la Bursa de Valori București.

Sancțiunile americane oferă o șansă istorică României: posibilitatea de a readuce sub control o parte din industria sa petrolieră, după ce, în ultimele decenii, toate cele trei rafinării rămase în funcțiune au ajuns la companii străine cu capital majoritar sau parțial de stat (Petrotel la ruși, Petrobrazi la austrieci, Petromidia la kazahi). Astfel, România nu mai deține nicio capacitate proprie de rafinare, depinzând complet de deciziile unor grupuri externe, care nu sunt nici măcar actori privați, ci de stat, și ale căror priorități nu coincid întotdeauna cu interesul nostru național. În locul unei vânzări către fonduri internaționale de investiții, cu interese financiare pe termen scurt și fără orizont strategic local, România are obligația să valorifice această ocazie istorică de a-și recăpăta controlul asupra unei infrastructuri energetice critice.

Lukoil deține în România rafinăria Petrotel Ploiești și o rețea de 320 benzinării, fiind un activ strategic pentru securitatea energetică națională. În plus, Lukoil deține și 87,8% din perimetrul de gaze naturale Trident din Marea Neagră.

În octombrie 2025, SUA au impus sancțiuni care obligă grupul rus să își vândă operațiunile externe, inclusiv Lukoil România. Recent a reieșit că Lukoil a semnat un acord preliminar cu fondul american de investiții Carlyle Group pentru preluarea activelor, însă tranzacția necesită aprobări din partea autorităților americane, europene și a Statului Român. De asemenea, și traderul de materii prime Gunvor și compania maghiară MOL și-au arătat interesul pentru rețeaua Lukoil. Dar Statul român nu a formulat nicio ofertă sau strategie publică, părând dispus să accepte orice tranzacție făcută în străinătate cu o rafinărie strategică.

O nouă vânzare obscură va vulnerabiliza România, lăsând piața de carburanți în controlul unor actori străini, fără nicio garanție că interesul național (menținerea locurilor de muncă, a capacității de rafinare locale și a rezervelor strategice) va fi protejat.

Până în prezent, autoritățile asistă pasiv la aceste evoluții. În loc să propună un plan de preluare a acestor active critice, decidenții s-au limitat la a „monitoriza” situația, permițând altor companii străine (de exemplu MOL Ungaria) să-și manifeste interesul pentru achiziție. Această atitudine este inacceptabilă, având în vedere miza economică și de securitate energetică. Prim-Ministrul României Ilie Bolojan și Ministrul Energiei Bogdan-Ivan Gruia nu au anunțat nicio strategie concretă: nu s-a constituit un task-force guvernamental dedicat, nu s-au inițiat negocieri directe pentru implicarea companiilor de stat în tranzacție, nici nu s-au transmis semnale clare că statul ar putea folosi instrumente legale pentru a bloca o vânzare care pune în pericol securitatea națională. Singurele reacții publice până acum au fost declarații vagi sau măsuri reactive: de exemplu, numirea unui “supraveghetor” guvernamental la Petrotel pentru a monitoriza fluxurile financiare și a se asigura că profiturile nu sunt transferate în rusia. Această măsură, deși necesară, este insuficientă, nu ține loc de gândire de țară.

Soluția e clară: blocarea tranzacției și preluarea rafinăriei de către companii românești și de către piața de capital

Grupul de Inițiativă Lupii Tricolori propune ca statul român să intervină imediat, folosind pârghiile legale și instituționale la dispoziție (Consiliul Concurenței, Comisia de Examinare a Investițiilor Străine, eventual CSAT) pentru a bloca tranzacția și a facilita o preluare internă. Companiile din energie Hidroelectrica și Romgaz au resursele financiare interne pentru a achiziționa activele, fără bani de la buget. Profitul combinate ale Hidroelectrica și Romgaz, de 6,4 mld. lei în 2024, depășesc de peste 3 ori valoarea estimată a Lukoil România. Se poate crea un vehicul investițional special (SPV) cu capital de stat, eventual în parteneriat cu investitori instituționali locali, pentru a achiziționa pachetul Lukoil România. Complementar, se poate realiza listarea parțială a acțiunilor la Bursa de Valori București, permițând cetățenilor români să devină acționari ai rețelei de benzinării și ai rafinăriei, un model care ar aduce transparență și capital privat local.

Rafinăria Petrotel (cu capacitate de 2,4 – 2,5 milioane tone țiței anual) este o unitate de procesare de talie medie, dar cu o însemnătate strategică mare. Amplasată la Ploiești, nucleul istoric al industriei petroliere românești, Petrotel a fost până recent o sursă majoră de carburant pe piața internă (aprox. 15-20% cotă în anii de funcționare normală). Prin poziția sa geografică, poate aproviziona eficient regiunea de sud și centrul țării. Rețeaua de benzinării Lukoil, formată din aproximativ 320 de stații (locul 3 ca număr, după rețelele Petrom și MOL), reprezintă un activ extrem de valoros comercial. Multe din aceste stații au amplasamente excelente (în orașe mari sau pe artere aglomerate), unde obținerea de noi autorizații de construcție pentru stații este aproape imposibilă. Mai mult, deține concesionarea zăcământului de petrol pe mare Trident, în asociere cu Romgaz.

În anii precedenți, Lukoil România a fost o afacere rentabilă, cu profituri anuale ce au atins și 300+ milioane lei (ex. ~353 mil. lei profit în 2018) și abia în 2024 a înregistrat prima pierdere din ultimii 7 ani (~145 mil. lei) din cauza contextului dificil. Pe termen mediu, cererea de carburanți rămâne robustă în România, iar deținerea unei rețele extinse de stații garantează acces la o cotă importantă din piață.

Petrotel Lukoil SA are circa 400 de angajați direct (plus alți peste 1000 în industriile conexe și servicii), iar Lukoil România încă 200 de angajați, conform datelor financiare. Soarta acestor locuri de muncă depinde de decizia privind cumpărătorul: un investitor cu viziune pe termen lung ar menține și eventual extinde operațiunile, pe când un fond cu obiectiv pur financiar ar putea recurge la restructurări.

Statul are toate instrumentele necesare pentru a bloca tranzacția. Orice tranzacție privind activele Lukoil în România va trebui să obțină două avize obligatorii: CEISD (Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe), care poate sesiza și Consiliul Suprem de Apărare a Țării, și Consiliul Concurenței.

De altfel, România a mai blocat recent (prin CEISD) o preluare periculoasă în 2024, respectiv tentativa companiei ungare MVM de a cumpăra filiala de furnizare gaze a grupului german E.ON, invocând riscuri pentru securitatea energetică. Acest precedent demonstrează că statul are pârghii legale să oprească un investitor considerat neconvenabil strategic. În cazul Lukoil, aceleași mecanisme pot și trebuie utilizate.

Lupii Tricolori cer Guvernului să își depășească letargia și să acționeze imediat în interes național:

1. Să transmită clar că România va analiza cu strictețe, prin CEISD și Consiliul Concurenței, orice potențial cumpărător, blocând variantele care ar vulnerabiliza țara (fonduri opace, actori din state ostile sau competitori regionali care ar concentra excesiv piața);

2. Să mobilizeze companiile de stat profitabile din energie (Romgaz, Hidroelectrica) în vederea evaluării oportunității de achiziție, inclusiv prin înființarea de vehicule comune de investiții.

Am demarat petiția publică pentru achiziționarea Lukoil de către români, prin care transmitem Guvernului că românii nu acceptă nicio altă variantă pentru rafinăria Petrotel și rețeaua Lukoil decât achiziționarea de către o companie de stat românească și/sau listarea la bursa românească. Dacă guvernul ignoră interesul național și vocea publicului, vom pune întreaga presiune civică necesară. Mesajul este clar: societatea civilă nu va tolera o nouă privatizare opacă a unui bun strategic, cu atât mai puțin în favoarea unor entități străine fără legătură cu interesele pe termen lung ale României.